crestinism

Just another www . weblog . ro weblog

Cetatea lui David

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda , totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei." (Mica 5,2)

Betleem Efrata este situata la aproximativ cinci mile, spre sud, de Ierusalim, in Iudea. Scriptura il numeste Efrata pentru a-l deosebi de Betleemul din Zabulon. Mica nu lasa nici o indoiala cu privire la orasul la care se refera profetia sa, spunandu-ne ca aceasta este "Efrata" si ca este "mic intre miile de cetati ale lui Iuda". Betleemul apare in mod repetat in Biblie, pentru prima data fiind mentionat ca locul in care se afla Iacov, in calatoria sa, atunci cand Rahela a murit, la nasterea lui Beniamin (Geneza 35, 16-20). Boaz a venit din Betleem la ogorul unde Rut culegea spice (Rut 2). Probabil ca numele de Betleem, care inseamna "casa painii", isi are originile in ogoarele de grau din imprejurimile orasului.

Este usor sa ne imaginam turmele de oi, aflate la pasunat pe dealurile din jur. Aici pazea, altadata, David turmele tatalui sau. "Si David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii" (1 Samuel 17,12). Cei trei fii ai Teruiei – Ioab, Abisai si Asael – au venit din orasul natal al lui David si l-au sustinut in incercarea sa de a deveni rege peste Iuda. Atunci cand Abner, comandantul ostirii lui Saul, l-a ucis pe Asael, Ioab, fratele lui, l-a adus acasa, la Betleem, pentru a fi ingropat acolo (2 Samuel 2,12-32)-

Mai tarziu, filistenii au cucerit Betleemul si l-au intarit cu o garnizoana. David tanjea sa bea apa din fantana orasului sau natal. "Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabara filistenilor si au scos apa din fantana de la poarta Betleemului. Au adus-o si au dat-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea si a varsat-o inaintea Domnului" (2 Samuel 23,16). Astfel, nu este deloc de mirare ca Biblia se refera la Betleem ca fiind "cetatea lui David". Acest oras are, cu siguranta, o istorie bogata.

"Dar in cetatea neamului lor imparatesc, Iosif si Maria nu au fost recunoscuti sau onorati. Obositi si fara adapost , ei au strabatut toata lungimea drumului ingust, de la poarta cetatii pana la extremitatea de rasarit a orasului, cautand in zadar un loc de odihna pentru noapte. Pentru ei nu s-a gasit nici o camera in hanul aglomerat. Intr-un adapost rudimentar, unde se adaposteau animalele, ei au gasit, in cele din urma, un refugiu, si aici S-a nascut Mantuitorul lumii."

devotional.ro

Tags:

Cetatea lui David

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda , totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel, si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei." (Mica 5,2)

Betleem Efrata este situata la aproximativ cinci mile, spre sud, de Ierusalim, in Iudea. Scriptura il numeste Efrata pentru a-l deosebi de Betleemul din Zabulon. Mica nu lasa nici o indoiala cu privire la orasul la care se refera profetia sa, spunandu-ne ca aceasta este "Efrata" si ca este "mic intre miile de cetati ale lui Iuda". Betleemul apare in mod repetat in Biblie, pentru prima data fiind mentionat ca locul in care se afla Iacov, in calatoria sa, atunci cand Rahela a murit, la nasterea lui Beniamin (Geneza 35, 16-20). Boaz a venit din Betleem la ogorul unde Rut culegea spice (Rut 2). Probabil ca numele de Betleem, care inseamna "casa painii", isi are originile in ogoarele de grau din imprejurimile orasului.

Este usor sa ne imaginam turmele de oi, aflate la pasunat pe dealurile din jur. Aici pazea, altadata, David turmele tatalui sau. "Si David era fiul Efratitului aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt fii" (1 Samuel 17,12). Cei trei fii ai Teruiei – Ioab, Abisai si Asael – au venit din orasul natal al lui David si l-au sustinut in incercarea sa de a deveni rege peste Iuda. Atunci cand Abner, comandantul ostirii lui Saul, l-a ucis pe Asael, Ioab, fratele lui, l-a adus acasa, la Betleem, pentru a fi ingropat acolo (2 Samuel 2,12-32)-

Mai tarziu, filistenii au cucerit Betleemul si l-au intarit cu o garnizoana. David tanjea sa bea apa din fantana orasului sau natal. "Atunci, cei trei viteji au trecut prin tabara filistenilor si au scos apa din fantana de la poarta Betleemului. Au adus-o si au dat-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea si a varsat-o inaintea Domnului" (2 Samuel 23,16). Astfel, nu este deloc de mirare ca Biblia se refera la Betleem ca fiind "cetatea lui David". Acest oras are, cu siguranta, o istorie bogata.

"Dar in cetatea neamului lor imparatesc, Iosif si Maria nu au fost recunoscuti sau onorati. Obositi si fara adapost , ei au strabatut toata lungimea drumului ingust, de la poarta cetatii pana la extremitatea de rasarit a orasului, cautand in zadar un loc de odihna pentru noapte. Pentru ei nu s-a gasit nici o camera in hanul aglomerat. Intr-un adapost rudimentar, unde se adaposteau animalele, ei au gasit, in cele din urma, un refugiu, si aici S-a nascut Mantuitorul lumii."

devotional.ro

Tags:

Picioarele de fier – Profetia din Daniel

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea". (Luca 2,1)

Rivalii lui Iulius Cezar l-au asasinat pe acesta pentru ca multi simteau ca dorea sa fie rege. Majoritatea romanilor sperau ca Marc Antoniu, consulul, va reorganiza natiunea printr-o guvernare mai democratica, dar Octavian, stranepotul de optsprezece ani al lui Cezar, a venit la Roma pentru a-si revendica drepturile de mostenitor adoptat. In anul 43 . Hr., Antoniu, Octavian si Lepidus au format un triumvirat si au divizat imperiul intre ei. In timpul acestei aliante, Irod, guvernator de Coele-Siria, dupa ce reuseste sa inabuse o rascoala in Palestina, soseste la Roma. Gasind bunavointa la Antoniu si apoi la Octavian, in anul 40 . Hr., Senatul Roman il voteaza in unanimitate pe Irod ca rege al Iudeii. "Cu toate ca Irod a beneficiat de ajutorul roman, i-au trebuit trei ani ca sa intre in posesia tronului Irod era acum (37 . Hr.) `stapan al unei cetati in ruine si rege al unei natiuni care il ura`."

Atunci cand Cleopatra a VII-a, regina Egiptului, ii inoculeaza in minte visul de a deveni rege, Antoniu isi uita responsabilitatile datoriei. In anul 32 .Hr. , Octavian ii declara razboi lui Antoniu, invingandu-i acestuia fortele navale pe coasta Actium, din vestul Greciei. Antoniu si Cleopatra fug in Egipt, unde se sinucid amandoi. In preajma anului 30 . Hr., Egiptul, ultima mare monarhie greceasca ridicata din imperiul lui Alexandru cel Mare, devine provincie romana. Interpretarea data de Daniel chipului din visul lui Nebucadnetar era implinita in totul (Daniel 2,40). Picioarele fierului roman stapaneanu acum peste lumea civilizata. Octavian a avut grija sa nu repete greseala unchiului sau. El a determinat Senatul sa-i voteze noul titlu de Augustus ("maiestuos") si a domnit ca "cel dintai cetatean". "Augustus a fost un conducator intelept si moderat, care a adus pace si prosperitate vastului sau imperiu. In timpul unui decret de recensamant dat de el, a inceput, la Betleem, era Noului Testament."

palestina era un ghimpe in coasta Romei imperiale. Senatul ii pedepsea pe inaltii oficiali, trimitandu-i in provinciile de la frontiera, in special in Palestina. Iudeii s-au impotrivit amarnic recensamantului, pentru ca acesta insemna inregistrarea tuturor proprietatilor, precum si a numelui, inregistrare care urma sa stea la baza stabilirii taxelor de proprietate, atat de nedorite. "Dupa cum, pe vremuri, Cir fusese chemat la tronul imperiului universal, ca sa poata pune in libertate pe captivii Domnului, tot astfel Cezar August a fost facut mijlocul pentru indeplinirea planului lui Dumnezeu de a aduce pe mama lui Isus la Betleem."
        
In timp ce natiunile pamantului se ridica si se prabusesc, profetia isi gaseste implinirea. Dumnezeu Se afla inca la carma, conducand oamenii si natiunile catre implinirea scopurilor Sale.

devotional.ro

Tags:

Picioarele de fier – Profetia din Daniel

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea". (Luca 2,1)

Rivalii lui Iulius Cezar l-au asasinat pe acesta pentru ca multi simteau ca dorea sa fie rege. Majoritatea romanilor sperau ca Marc Antoniu, consulul, va reorganiza natiunea printr-o guvernare mai democratica, dar Octavian, stranepotul de optsprezece ani al lui Cezar, a venit la Roma pentru a-si revendica drepturile de mostenitor adoptat. In anul 43 . Hr., Antoniu, Octavian si Lepidus au format un triumvirat si au divizat imperiul intre ei. In timpul acestei aliante, Irod, guvernator de Coele-Siria, dupa ce reuseste sa inabuse o rascoala in Palestina, soseste la Roma. Gasind bunavointa la Antoniu si apoi la Octavian, in anul 40 . Hr., Senatul Roman il voteaza in unanimitate pe Irod ca rege al Iudeii. "Cu toate ca Irod a beneficiat de ajutorul roman, i-au trebuit trei ani ca sa intre in posesia tronului Irod era acum (37 . Hr.) `stapan al unei cetati in ruine si rege al unei natiuni care il ura`."

Atunci cand Cleopatra a VII-a, regina Egiptului, ii inoculeaza in minte visul de a deveni rege, Antoniu isi uita responsabilitatile datoriei. In anul 32 .Hr. , Octavian ii declara razboi lui Antoniu, invingandu-i acestuia fortele navale pe coasta Actium, din vestul Greciei. Antoniu si Cleopatra fug in Egipt, unde se sinucid amandoi. In preajma anului 30 . Hr., Egiptul, ultima mare monarhie greceasca ridicata din imperiul lui Alexandru cel Mare, devine provincie romana. Interpretarea data de Daniel chipului din visul lui Nebucadnetar era implinita in totul (Daniel 2,40). Picioarele fierului roman stapaneanu acum peste lumea civilizata. Octavian a avut grija sa nu repete greseala unchiului sau. El a determinat Senatul sa-i voteze noul titlu de Augustus ("maiestuos") si a domnit ca "cel dintai cetatean". "Augustus a fost un conducator intelept si moderat, care a adus pace si prosperitate vastului sau imperiu. In timpul unui decret de recensamant dat de el, a inceput, la Betleem, era Noului Testament."

palestina era un ghimpe in coasta Romei imperiale. Senatul ii pedepsea pe inaltii oficiali, trimitandu-i in provinciile de la frontiera, in special in Palestina. Iudeii s-au impotrivit amarnic recensamantului, pentru ca acesta insemna inregistrarea tuturor proprietatilor, precum si a numelui, inregistrare care urma sa stea la baza stabilirii taxelor de proprietate, atat de nedorite. "Dupa cum, pe vremuri, Cir fusese chemat la tronul imperiului universal, ca sa poata pune in libertate pe captivii Domnului, tot astfel Cezar August a fost facut mijlocul pentru indeplinirea planului lui Dumnezeu de a aduce pe mama lui Isus la Betleem."
        
In timp ce natiunile pamantului se ridica si se prabusesc, profetia isi gaseste implinirea. Dumnezeu Se afla inca la carma, conducand oamenii si natiunile catre implinirea scopurilor Sale.

devotional.ro

Tags:

Un om neprihanit

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale." (Matei 1,21)

Matei omite multe aspecte cu privire la nasterea lui Hristos, concentrandu-se mai degraba asupra implinirii profetiilor Vechiului Testament. Cu toate acestea, Luca prezinta nasterea si copilaria lui Isus in detaliu. Unii cred ca Luca a aflat despre evenimentele din copilaria lui Isus chiar de la Maria . Relatarile sale contin, fara indoiala, punctul de vedere al unei mame, in timp ce Matei il preia pe cel al lui Iosif.

Dupa vizita ei de trei luni la Elisabeta, Maria s-a intors la Nazaret. Desi inca legata de legamantul ei de a se casatori cu Iosif, Maria era insarcinata. Iosif nici macar nu avea idee de faptul ca Maria era recipientul unui miracol. De aceea, el s-a hotarat "sa o lase pe ascuns". Stim foarte putine lucruri despre Iosif, dar Biblia il numeste un om "neprihanit". Cu alte cuvinte, el respecta cu strictele legile lui Moise si traditiile poporului sau. Iosif se intreba daca putea fi "neprihanit" si, in acelasi timp, sa ia in casatorie o femeie presupus adultera. Pentru a rupe logodna , Iosif nu avea altceva de facut decat sa spuna ca "nu ii place mireasa". Un barbat putea face lucrul acesta pentru orice motiv. Dar Iosif nu vroia sa-i faca necazuri Mariei, facand public ceea ce in curand avea sa devina evident pentru oricine locuia in Nazaret. Multi ar fi gandit, poate, ca Maria purta copilul lui, conceput inaintea casatoriei oficiale. Situatia genera o dilema serioasa, atat din punct de vedere moral, cat si etic, pentru un om "neprihanit". Ce sa faca? Dincolo de toate, copilul nu era al lui. Atunci, Dumnezeu i-a descoperit vointa sa intr-un vis. Ingerul a linistit temerile lui Iosif si i-a spus ca, prin credinta, trebuie sa o ia pe Maria de sotie, pentru ca ea, "va naste un fiu".

Ingerul ii spusese lui Zaharia ca sotia lui va naste un fiu, dar Gabriel i-a explicat lui Iosif ca doar Maria va avea un fiu. Iosif urma sa fie tatal pamantesc al acestui fiu, dar Isus avea sa fie Fiul lui Dumnezeu, nu fiul lui Iosif. Potrivit obiceiului, in cea de-a opta zi, Iosif trebuia sa-I puna copilului numele Isus. "O mare semnificatie era acordata numelor pe care le dadeau parintii copiilor lor. Adesea, acestea exprimau trasaturile de caracter pe care parintele dorea sa le vada dezvoltandu-se in copil". Numele ales de Dumnezeu pentru Fiul Sau este semnificativ: "Iehova este mantuire!" Iosif actioneaza prin credinta. "Rolul lui Iosif a fost umil, si totusi indispensabil, iar ascultarea sa prompta de instructiunile ingerului a avut o mare importanta, atat pentru Maria, cat si pentru opinia publica."

devotional.ro

Tags:

Un om neprihanit

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele Isus, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale." (Matei 1,21)

Matei omite multe aspecte cu privire la nasterea lui Hristos, concentrandu-se mai degraba asupra implinirii profetiilor Vechiului Testament. Cu toate acestea, Luca prezinta nasterea si copilaria lui Isus in detaliu. Unii cred ca Luca a aflat despre evenimentele din copilaria lui Isus chiar de la Maria . Relatarile sale contin, fara indoiala, punctul de vedere al unei mame, in timp ce Matei il preia pe cel al lui Iosif.

Dupa vizita ei de trei luni la Elisabeta, Maria s-a intors la Nazaret. Desi inca legata de legamantul ei de a se casatori cu Iosif, Maria era insarcinata. Iosif nici macar nu avea idee de faptul ca Maria era recipientul unui miracol. De aceea, el s-a hotarat "sa o lase pe ascuns". Stim foarte putine lucruri despre Iosif, dar Biblia il numeste un om "neprihanit". Cu alte cuvinte, el respecta cu strictele legile lui Moise si traditiile poporului sau. Iosif se intreba daca putea fi "neprihanit" si, in acelasi timp, sa ia in casatorie o femeie presupus adultera. Pentru a rupe logodna , Iosif nu avea altceva de facut decat sa spuna ca "nu ii place mireasa". Un barbat putea face lucrul acesta pentru orice motiv. Dar Iosif nu vroia sa-i faca necazuri Mariei, facand public ceea ce in curand avea sa devina evident pentru oricine locuia in Nazaret. Multi ar fi gandit, poate, ca Maria purta copilul lui, conceput inaintea casatoriei oficiale. Situatia genera o dilema serioasa, atat din punct de vedere moral, cat si etic, pentru un om "neprihanit". Ce sa faca? Dincolo de toate, copilul nu era al lui. Atunci, Dumnezeu i-a descoperit vointa sa intr-un vis. Ingerul a linistit temerile lui Iosif si i-a spus ca, prin credinta, trebuie sa o ia pe Maria de sotie, pentru ca ea, "va naste un fiu".

Ingerul ii spusese lui Zaharia ca sotia lui va naste un fiu, dar Gabriel i-a explicat lui Iosif ca doar Maria va avea un fiu. Iosif urma sa fie tatal pamantesc al acestui fiu, dar Isus avea sa fie Fiul lui Dumnezeu, nu fiul lui Iosif. Potrivit obiceiului, in cea de-a opta zi, Iosif trebuia sa-I puna copilului numele Isus. "O mare semnificatie era acordata numelor pe care le dadeau parintii copiilor lor. Adesea, acestea exprimau trasaturile de caracter pe care parintele dorea sa le vada dezvoltandu-se in copil". Numele ales de Dumnezeu pentru Fiul Sau este semnificativ: "Iehova este mantuire!" Iosif actioneaza prin credinta. "Rolul lui Iosif a fost umil, si totusi indispensabil, iar ascultarea sa prompta de instructiunile ingerului a avut o mare importanta, atat pentru Maria, cat si pentru opinia publica."

devotional.ro

Tags:

Numele lui este Ioan

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"Si au inceput sa faca semne tatalui sau, ca sa stie cum ar vrea sa-i puna numele. Zaharia a cerut o tablita de scris, si a scris, zicand: `Numele lui este Ioan`. Si toti s-au minunat." (Luca 1,62.63)

Ingerul Gabriel a venit la Maria, cu vestea nasterii lui Isus, atunci cand Elisabeta era in luna a sasea de sarcina. Maria a parasit imediat Nazaretul si a plecat sa-si viziteze ruda. Zaharia si Elisabeta locuiau probabil, in cetatea Hebron . Fata a ramas cu Elisabeta timp de trei luni (Luca 1,56), destul de probabil pana cand matusa ei a dat nastere lui Ioan. Dar Maria nu a vizitat-o pe Elisabeta pentru a verifica ceea ce-i spusese ingerul cu privire la nasterea lui Isus sau pentru a confirma declaratia acestuia ca Elisabeta era insarcinata . Ea s-a dus acolo tocmai pentru ca a crezut in totul cuvintele ingerului. Imediat ce a ajuns, Maria a fost intarita in credinta ei, pentru ca a aflat ca Elisabeta era intr-adevar insarcinata. Ce povestiri minunate si ce sperante trebuie sa-si fi impartasit cele doua femei credincioase, in timp ce se pregateau pentru nasterea fiilor lor. Partasia crestina reprezinta unul din cele mai mari daruri de care putem avea parte in viata. "Nici un crestin nu ar trebui sa fie vreodata prea ocupat pentru partasia cu aceia care au nevoie de un ajutor pe care el il poate oferi."

Atunci cand Elisabeta a nascut, vecinii si rudele ei s-au bucurat impreuna cu ea. Cultura Orientului Mijlociu considera lipsa copiilor intr-o familie ca fiind un blestem, si acum, prin acest fiu, "blestemul" Elisabetei fusese indepartat. Zaharia inca nu putea sa vorbeasca. In cea de-a opta zi, parintii L-au dus pe prunc pentru a fi taiat imprejur. Ceremonia era importanta, pentru ca ea simboliza intrarea intr-o relatie de legamant cu Dumnezeu. In timpul ritualului, copilul urma sa primeasca un nume. De obicei, acest nume perpetua numele familiei si era important in mod special pentru intaiul nascut, pentru ca arata continuitatea si respectul fata de generatiile precedente.

Multi dintre cei prezenti la ceremonie erau, fara indoiala, preoti, ca si Zaharia, impreuna cu familiile lor. Poate ca un prieten apropiat oficia slujba preoteasca in ziua aceea. Prietenul acesta a cautat sa-l onoreze pe Zaharia, dand pruncului numele lui, dar Elisabeta a spus: "Nu. Ci are sa se cheme Ioan". Declaratia ei i-a uimit, pentru ca nu acesta era obiceiul. Ei l-au intrebat pe Zaharia, ca sa afle ce nume dorea el sa puna copilului. Zaharia a cerut o tablita de scris si a scris: "Numele lui este Ioan". Atunci, dupa noua luni de tacere contemplativa, dintr-o data, Zaharia a putut sa vorbeasca. Primele lui cuvinte au fost de lauda la adresa lui Dumnezeu.
        
In felul acesta, cuvintele sale de indoiala, de mai inainte, au fost transformate in lauda! "Cu orice alta voce adusa la tacere, asteptand in liniste si umilinta inaintea lui Dumnezeu, Zaharia a descoperit ca `tacerea sufletului` facuse ca `vocea lui Dumnezeu sa se auda mai clar`."

devotional.ro

Tags:

Numele lui este Ioan

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"Si au inceput sa faca semne tatalui sau, ca sa stie cum ar vrea sa-i puna numele. Zaharia a cerut o tablita de scris, si a scris, zicand: `Numele lui este Ioan`. Si toti s-au minunat." (Luca 1,62.63)

Ingerul Gabriel a venit la Maria, cu vestea nasterii lui Isus, atunci cand Elisabeta era in luna a sasea de sarcina. Maria a parasit imediat Nazaretul si a plecat sa-si viziteze ruda. Zaharia si Elisabeta locuiau probabil, in cetatea Hebron . Fata a ramas cu Elisabeta timp de trei luni (Luca 1,56), destul de probabil pana cand matusa ei a dat nastere lui Ioan. Dar Maria nu a vizitat-o pe Elisabeta pentru a verifica ceea ce-i spusese ingerul cu privire la nasterea lui Isus sau pentru a confirma declaratia acestuia ca Elisabeta era insarcinata . Ea s-a dus acolo tocmai pentru ca a crezut in totul cuvintele ingerului. Imediat ce a ajuns, Maria a fost intarita in credinta ei, pentru ca a aflat ca Elisabeta era intr-adevar insarcinata. Ce povestiri minunate si ce sperante trebuie sa-si fi impartasit cele doua femei credincioase, in timp ce se pregateau pentru nasterea fiilor lor. Partasia crestina reprezinta unul din cele mai mari daruri de care putem avea parte in viata. "Nici un crestin nu ar trebui sa fie vreodata prea ocupat pentru partasia cu aceia care au nevoie de un ajutor pe care el il poate oferi."

Atunci cand Elisabeta a nascut, vecinii si rudele ei s-au bucurat impreuna cu ea. Cultura Orientului Mijlociu considera lipsa copiilor intr-o familie ca fiind un blestem, si acum, prin acest fiu, "blestemul" Elisabetei fusese indepartat. Zaharia inca nu putea sa vorbeasca. In cea de-a opta zi, parintii L-au dus pe prunc pentru a fi taiat imprejur. Ceremonia era importanta, pentru ca ea simboliza intrarea intr-o relatie de legamant cu Dumnezeu. In timpul ritualului, copilul urma sa primeasca un nume. De obicei, acest nume perpetua numele familiei si era important in mod special pentru intaiul nascut, pentru ca arata continuitatea si respectul fata de generatiile precedente.

Multi dintre cei prezenti la ceremonie erau, fara indoiala, preoti, ca si Zaharia, impreuna cu familiile lor. Poate ca un prieten apropiat oficia slujba preoteasca in ziua aceea. Prietenul acesta a cautat sa-l onoreze pe Zaharia, dand pruncului numele lui, dar Elisabeta a spus: "Nu. Ci are sa se cheme Ioan". Declaratia ei i-a uimit, pentru ca nu acesta era obiceiul. Ei l-au intrebat pe Zaharia, ca sa afle ce nume dorea el sa puna copilului. Zaharia a cerut o tablita de scris si a scris: "Numele lui este Ioan". Atunci, dupa noua luni de tacere contemplativa, dintr-o data, Zaharia a putut sa vorbeasca. Primele lui cuvinte au fost de lauda la adresa lui Dumnezeu.
        
In felul acesta, cuvintele sale de indoiala, de mai inainte, au fost transformate in lauda! "Cu orice alta voce adusa la tacere, asteptand in liniste si umilinta inaintea lui Dumnezeu, Zaharia a descoperit ca `tacerea sufletului` facuse ca `vocea lui Dumnezeu sa se auda mai clar`."

devotional.ro

Tags:

Fecioara Maria – roaba Domnului

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"Ingerul i-a zis: `Nu te teme, Marie, caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu`" (Luca 1,30)

Inca o data Gabriel apare cu o solie, de data aceasta pentru o tanara fata, logodita cu un barbat care mai fusese casatorit si care locuia in acelasi sat. Logodnicul ei era un tamplar, pe nume Iosif, un descendent direct al regelui David si, astfel, al casei lui Iuda. Cunoastem foarte putine lucruri despre Iosif, cu exceptia faptului ca era sarac (Luca 2,24) si ca avea cel putin patru fii din casatoria anterioara (Matei 12,46; 13,55).

Aratarea neasteptata a unui inger inaintea Mariei si, mai important decat aceasta, ceea ce avea el de spus, reprezentau o mare onoare; si totusi, ea era logodita cu Iosif. De ce o alesese Dumnezeu tocmai pe ea si cum avea sa-i afecteze aceasta alegere viitorul? Maria cunostea Scripturile si si-a amintit, in graba, profetiile mesianice. Acestea trebuie sa-i fi fost foarte familiare, in special pentru ca Mesia Cel fagaduit urma sa se ridice tocmai din semintia ei. Rugaciunile ei si cele ale poporului din care facea parte erau pe cale de a primi raspuns.

Maria apartinea casei lui David si prin Isus al ei avea sa fie, in mod literal, "samanta lui David" (Romani 1,3). In timp ce Elisabeta si Zaharia aveau o descendenta preoteasca, Maria si Iosif isi puteau trasa, amandoi, o genealogie regala. Cuvintele ingerului au nedumerit-o pe Maria: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu" (Luca 1,35). Nasterea lui Hristos avea sa lege divinitatea cu umanitatea. Ambasadorul lui Dumnezeu, Duhul Sfant, avea sa fie agentul prin care Dumnezeu urma sa-Si exercite puterea de a implini profetia mesianica.

Reactia Mariei a fost diferita de aceea a lui Zaharia, pentru ca el s-a indoit ca Dumnezeu putea sa faca astfel, incat Elisabeta sa ramana insarcinata la o varsta atat de inaintata. Maria, intr-o credinta simpla, nu s-a indoit deloc. Ea stia ca "la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinta" (versetul 37). Indata ce a inteles care era voia lui Dumnezeu in aceasta privinta si a primit suficiente informatii cu privire la partea care ii revenea in cadrul acestui plan, Maria s-a supus indeplinirii acesteia.
        
"Inainte de a-i prezenta Mariei mijloacele prin care ceea ce i se vestise avea sa fie dus la indeplinire, Dumnezeu a lasat-o pe Maria ca, mai intai, sa devina pe deplin constienta de faptul ca evenimentul anticipat trecea dincolo de puterea omeneasca si ca, din punct de vedere omenesc, era imposibil de realizat. In felul acesta ne conduce Dumnezeu sa apreciem bunatatea si puterea Sa, invatandu-ne sa avem incredere in El si in fagaduintele Sale."

devotional.ro

Tags:

Fecioara Maria – roaba Domnului

septembrie 14th, 2008 · No Comments · Religie

"Ingerul i-a zis: `Nu te teme, Marie, caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu`" (Luca 1,30)

Inca o data Gabriel apare cu o solie, de data aceasta pentru o tanara fata, logodita cu un barbat care mai fusese casatorit si care locuia in acelasi sat. Logodnicul ei era un tamplar, pe nume Iosif, un descendent direct al regelui David si, astfel, al casei lui Iuda. Cunoastem foarte putine lucruri despre Iosif, cu exceptia faptului ca era sarac (Luca 2,24) si ca avea cel putin patru fii din casatoria anterioara (Matei 12,46; 13,55).

Aratarea neasteptata a unui inger inaintea Mariei si, mai important decat aceasta, ceea ce avea el de spus, reprezentau o mare onoare; si totusi, ea era logodita cu Iosif. De ce o alesese Dumnezeu tocmai pe ea si cum avea sa-i afecteze aceasta alegere viitorul? Maria cunostea Scripturile si si-a amintit, in graba, profetiile mesianice. Acestea trebuie sa-i fi fost foarte familiare, in special pentru ca Mesia Cel fagaduit urma sa se ridice tocmai din semintia ei. Rugaciunile ei si cele ale poporului din care facea parte erau pe cale de a primi raspuns.

Maria apartinea casei lui David si prin Isus al ei avea sa fie, in mod literal, "samanta lui David" (Romani 1,3). In timp ce Elisabeta si Zaharia aveau o descendenta preoteasca, Maria si Iosif isi puteau trasa, amandoi, o genealogie regala. Cuvintele ingerului au nedumerit-o pe Maria: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu" (Luca 1,35). Nasterea lui Hristos avea sa lege divinitatea cu umanitatea. Ambasadorul lui Dumnezeu, Duhul Sfant, avea sa fie agentul prin care Dumnezeu urma sa-Si exercite puterea de a implini profetia mesianica.

Reactia Mariei a fost diferita de aceea a lui Zaharia, pentru ca el s-a indoit ca Dumnezeu putea sa faca astfel, incat Elisabeta sa ramana insarcinata la o varsta atat de inaintata. Maria, intr-o credinta simpla, nu s-a indoit deloc. Ea stia ca "la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinta" (versetul 37). Indata ce a inteles care era voia lui Dumnezeu in aceasta privinta si a primit suficiente informatii cu privire la partea care ii revenea in cadrul acestui plan, Maria s-a supus indeplinirii acesteia.
        
"Inainte de a-i prezenta Mariei mijloacele prin care ceea ce i se vestise avea sa fie dus la indeplinire, Dumnezeu a lasat-o pe Maria ca, mai intai, sa devina pe deplin constienta de faptul ca evenimentul anticipat trecea dincolo de puterea omeneasca si ca, din punct de vedere omenesc, era imposibil de realizat. In felul acesta ne conduce Dumnezeu sa apreciem bunatatea si puterea Sa, invatandu-ne sa avem incredere in El si in fagaduintele Sale."

devotional.ro

Tags:

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X