crestinism

Intoarcerea acasa

iuddavali — Mon, 15 Sep 2008 23:11:29 +0000

«Si-i zice: `Scoala-te, ia Pruncul si pe mama lui, si du-te in tara lui Israel, caci au murit cei ce cautau sa ia viata Pruncului.`» (Matei 2,20)

Uciderea copiilor din Betleem a pus capat lungii si sangeroasei domnii a lui Irod. Dupa moartea acestuia, in anul 4 î. Hr., regatul a fost impartit intre fii sai, Archelau, fiul cel mare, a primit Iudea, Samaria si Idumea, devenind un „etnarh” sau «conducator al celei de-a patra parti a provinciei». Filip, de asemenea un «tetrarh», a condus sase districte din partea de nord a vechiului regat. O delegatie iudaica a pledat pe langa imparatul Augustus pentru o guvernare romana directa in Palestina, in locul unei divizari a natiunii intre fiii lui Irod. Acesti conducatori iudei independenti au fost dispusi sa parcurga o asemenea distanta doar pentru a evita sa traiasca sub stapanirea urmasului lui Irod. Din nefericire, imparatul roman Augustus a respecat vointa lui Irod.

Archelau a fost un tiran, in totul la fel de brutal ca si tatal sau. In anul 6 î.Hr., Augustus l-a exilat in Galia si a plasat Iudea si Samaria sub conducerea unui procurator roman (Pontius Pilat a devenit guvernator in anul 26 î. Hr.) Antipa a condus bine, pentru ca era siret si priceput. Isus S-a referit la el numindu-l «vulpea aceea», datorita abilitatii lui de a evita intrigile si capcanele care i-au fost intinse. El a castigat favoarea lui Tiberiu, care l-a urmat pe Augustus pe tronul imperiului, in anul 14 î.Hr. Pentru a-l onora pe imparat, Antipa a construit o cetate pe care a numit-o Tiberias, asezata pe malul vestic al marii Galileii, incercand chiar schimbarea numelui marii in « Marea Tiberiadei ». Filip a devenit cel mai bun conducator. Casatoria cu Salomeea, fiica lui Irod, a cimentat legaturile cu fratele lui Antipa, din Galilea. Filip si-a construit capitala aproape de unul dintre izvoarele Iordanului si a numit-o Cezarea, in onoarea imparatului. Pentru ca exista deja un oras cu numele acesta pe coasta Mediteranei, orasul lui Filip a devenit cunoscut sub numele de Cezareea Filipi.

In timpul acestei situatii politice confuze a avut Iosif cel de-al treilea vis al sau, in care i s-a spus ca era liber sa se intoarca acasa. « Socotind pe Isus ca mostenitor al tronului lui David, Iosif dorea sa-si stabileasca domiciliul in Betleem; dar, afland ca Archelau domnea in Iudea in locul tatalui sau, s-a temut ca nu cumva planul tatalui impotriva lui Hristos sa fie adus la indeplinire de fiu. Astfel, Iosif a ales sa se intoarca in satul sau natal, in Nazaret, din Galilea, unde guverna, pe atunci, Irod Antipa. Intoarcerea sa a implinit profetia : «Cand era tanar Israel, il iubeam, si am chemat pe fiul Meu din Egipt.»

devotional.ro

Interpretarea corecta a viselor – Viziuni de la Dumnezeu

iuddavali — Mon, 15 Sep 2008 23:09:00 +0000

„In urma, au fost instiintati de Dumnezeu in vis sa nu mai dea pe la Irod, si s-au intors in tara lor pe un alt drum” (Matei 2,12)

Irod s-a intalnit in ascuns cu magii, pentru a-si asigura ajutorul lor in gasirea Copilului. Necunoscand atrocitatile dezlantuite de Irod impotriva oricarei amenintari fata de domnia lui, strainii, fara sa banuiasca nimic rau, au fost de acord sa-l ajute. Parasind Ierusalimul in amurg, ei erau peste masura de bucurosi sa vada din nou steaua stralucind. Doar la cinci mile departare se intindea Betleemul, tinta cautarii lor. Nici o fanfara nu marca locul si nici o garda nu-L proteja pe Regele nou-nascut. In loc de aceasta, ei au descoperit o casuta umila. Despachetandu-si darurile, magii au intrat si s-au plecat cu fata la pamant, in respect si veneratie. Vizita la un inalt oficial sau la un print pretindea aducerea unui dar, in semn de omagiu. De aceea, ei I-au oferit lui Isus trei daruri foarte scumpe: tamaie, smirna si aur. Tamaia raspandea un miros dulce, atunci cand era arsa pentru ritualuri sacre. Anticii foloseau mirul sub forma de ulei sfant, ca parfum sau la imbalsamarea mortilor.

Iosif a avut un vis, in care a fost avertizat sa fuga in Egipt impreuna cu Copilul si Maria. Egiptul era, pe atunci, o provincie romana, un loc unde aturoritatea sangeroasa a lui Irod nu putea ajunge. Granita egipteana era in localitatea Wadi-el-Arish, la 100 de mile spre sud-vest de Betleem. Iosif a plecat in graba. « Prin darurile magilor veniti dinr-o tara pagana, Domnul a asigurat toate mijloacele necesare pentru calatoria in Egipt si penru sederea intr-o tara straina. »

Magii intentionau sa se intoarca la Ierusalim cu vestea reusitei lor, dar un vis le-a spus sa-l ocoleasca pe Irod, astfel ca au plecat spre casa pe un alt drum Irod astepta insa nerebdator intoarcerea lor. Pe masura ce zilele treceau, el a inceput sa creada ca nu aveau sa mai vina. Probabil ca, asa sovaielnici si fara tragere de inima cum se aratasera, preotii ii avertizasera sa plece. Trebuie sa fie la mijloc un complot, gandea el, din moment ce magii il pacalisera. Subtilitatea daduse gres, dar ii mai ramanea forta. Regele a trimis la Betleem trupe masive de soldati pentru a ucide pe orice copil de parte barbateasca in varsta de pana la un an, asa ca acesti prunci inca nu ajunsesera la prima aniversare. «Asa a fost primit Mantuitorul cand a venit pe pamant. Parea ca nu este nici un loc de odihna sau de siguranta pentru Pruncul Rascumparator. Dumnezeu n-a putut lasa pe Preaiubitul Sau Fiu pe seama oamenilor, nici macar atunci cand Isi indeplinea lucrarea pentru mantuirea lor. El i-a insarcinat pe ingeri sa-L insoteasca pe Isus si sa-L apere pana avea sa-Si indeplineasca misiunea pe pamant si sa moara de mainile celor pe care venise sa-i salveze.»

devotional.ro

Imparatul Irod, cel nu atat de mare

iuddavali — Mon, 15 Sep 2008 23:06:29 +0000

„Cand a auzit imparatul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat impreuna cu el.“ (Matei 2,3)

Irod, a fost mai intai de toate, un politician. Era nevoie de o fina intuitie si de talent pentru a supravietui in cadrul politic al Romei, care era la fel de serpuitor si de schimbator precum raul Iordan. El putea sa fie si brutal, ca atunci cand i-a pedepsit pe ultimii care se ridicasera, in templu, impotriva stapanirii lui. Acestia reusisera sa reziste timp de trei luni, inainte ca Irod sa-i poata ucide cu ajutorul armatelor romane. Era curmata viata oricui considera ca ar reprezenta o amenintare impotriva tronului sau. Treptat, a ajuns sa nu mai aiba incredere in nimeni si sa fie tot timpul in alerta, de teama comploturilor puse la cale de familie. Niste simple aluzii erau suficiente pentru a-l face sa-si ucida cele mai apropiate rude si cei mai buni prieteni. Proprii sai fii (Aristobulus si Alexander), dupa ce au primit educatie la Roma, intorcandu-se acasa, au descoperit ca un al treilea fiu al lui Irod (Antipater) conspirase impotriva lor. Ei, impreuna cu 300 de simpatizanti, au fost omorati cu pietre.

Sosirea magilor a aruncat Ierusalimul intr-o adevarata frenezie de extaz. Irod a auzit si el vestea. Oricine sosea in oras, afirmand ca era in cautarea Imparatului iudeilor, pentru ca Ii vazuse steaua in rasarit si dorea sa mearga sa I se inchine, atragea imediat atentia lui Irod. «Venirea lui Hristos a fost cel mai mare eveniment care a avut loc vreodata, de la intemeierea lumii. Nasterea lui Hristos pe pamant, care a adus bucurie printre ingerii cerului, nu a fost intampinata la fel si de puterile monarhice ale pamantului. Suspiciunea si invidia au fost trezite in regele Irod, iar inima lui nelegiuita a pus la cale planuri intunecate pentru viitor.»

Retinerea preotilor de a-i divulga informatii cu privire la Mesia parea a fi dovada unui complot. « Nu este de mirare ca intreaga cetate era tulburata, pentru ca locuitorii ei erau foarte familiarizati cu atrocitatile de care era capabil Irod. Temandu-se de o rascoala populara, el ar fi putut da un ordin ca sa fie omorati sute sau chiar mii de oameni. » « Aceasta a fost primirea de care a avut parte Mantuitorul, atunci cand a venit la o lume cazuta. »

Interpretarea gresita a profetiilor mesianice de catre preoti si carturari a pus astfel in pericol viata pruncului Isus. Credinta populara propovaduia un Mesia pamantesc, care sa domneasca in putere si in glorie peste intreaga lume.

Si astazi, interpretarea gresita a Scripturii este la fel de periculoasa pentru supravietuirea noastra spirituala, precum a fost atunci pentru siguranta fizica a pruncului Isus Hristos.

devotional.ro

O stea rasare din Iacov – Semnele nasterii Mantuitorului

iuddavali — Mon, 15 Sep 2008 23:05:08 +0000

„Cand au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.” (Matei 2,10)

Profetia mesianica se raspandise, o data cu iudeii, in cele mai indepartate colturi ale lumii civilizate. In noaptea nasterii, o lumina ciudata si misterioasa a aparut pe cerul miazanoaptei. Ea a persistat, cu toate ca nici un astrolog nu o trecuse mai inainte pe hartile ceresti. Impresionati de aceasta, magii rasaritului si-au studiat sulurile pentru a gasi semnificatia noului semn. Probabil ca au citit in Numeri 24,17: „O stea rasare din Iacov”. Printr-un vis, ei au fost invatati sa plece si sa-L caute pe Mesia. „Asemenea lui Avraam, la inceput ei nu au stiut incotro aveau sa mearga, dar au urmat drumul pe care li-l arata steaua calauzitoare.”

Popoarele din Bazinul Mediteranean considerau, la vremea aceea, ca Rasaritul insemna Siria, Arabia si Mesopotamia. Pentru a ajunge la Ierusalim din aceasta zona, era nevoie de mai bine de o luna de mers pe jos sau de cateva saptamani de mers calare. Probabil ca pentru magi, timpul acesta a fost insa ceva mai lung, intrucat ei nu puteau calatori decat noaptea, atunci cand steaua era vizibila. „Acea stea era o grupa indepartata de ingeri luminosi, dar magii nu stiau lucrul acesta”. Magii au sosit la Ierusalim in preajma timpului consacrarii lui Isus la templu. Ajungand pe varful Muntelui Maslinilor, ei au privit in jos, catre Ierusalim. Cu siguranta ca acolo aveau sa gaseasca pe cineva care sa le spuna despre Hristos si despre steaua Lui. Dumnezeu ii indrumase mai intai la Ierusalim, si nu la Betleem, pentru a atrage atentia conducatorilor iudei catre nasterea lui Hristos. Vizita magilor a starnit interesul, dar conducatorii iudei s-au simtit ofensati la gandul ca neamurile aflasera inaintea lor despre acest eveniment.

Irod simtea ca impotriva lui se urzeste un nou complot. Prin obarsie, el era idumeu, iar acest nou Print apartinea liniei davidice. Chemandu-i pe preotii cei mai de seama si pe carturari, sau pe „pastratorii legii”, Irod i-a intrebat cu privire la profetia mesianica. La inceput, ei au ezitat sa-i raspunda, dar cand au fost amenintati, ei au cercetat mai adanc in Scriptura. „`In Betleemul lui Iuda`, i-au raspuns ei, `caci iata ce a fost scris prin proroocul : ” (Matei 2,5.6). Poate ca preotii si conducatorii cautasera si gasisera singuri locul nasterii sau considerasera ca ar fi fost sub demnitatea lor sa cerceteze povestea pastorilor. Oameni bogati dintre neamuri si pastori, cu povesti ciudate, nu au fost de ajuns ca sa-i determine pe acestia sa parcurga cele cinci mile pana la Betleem!

devotional.ro

Au vazut ochii mei mantuirea Ta

iuddavali — Sun, 14 Sep 2008 13:52:14 +0000

„Acum slobozeste in pace pe robul Tau, Stapane, dupa Cuvantul Tau. Caci au vazut ochii mei mantuirea Ta”. (Luca 2,29.30)

Simeon, un on neprihanit si devotat care locuia in Ierusalim, fusese credincios in a-L astepta pe Mesia. Studiind consecvent si cu sinceritate Scripturile, el se convinsese de faptul ca, in timpul vietii sale, va vedea implinindu-se profetiile. Spre deosebire de preot, ai carui ochi nu fusesera in stare sa vada Dorinta tuturor natiunilor nici macar atunci cand Il tinuse in brate, Simeon traise dupa principiile pe care le descoperise in Sfanta Scriptura. Astfel, nu norocul fusese acela care il atrasese pe Simeon la templu chiar in ziua in care Iosif si Maria venisera sa-L infatiseze pe Isus inaintea Domnului. Duhul lui Dumnezeu il condusese acolo la momentul potrivit. Inaintand catre mica scena care se desfasura in fata lui, el a simtit profunda convingere ca Acel Copil era unul deosebit. „Spre uimirea preotului, Simeon arata ca un om cazut in extaz. Copilul a fost inapoiat Mariei, iar el Il lua in brate si Il infatisa lui Dumnezeu, in timp ce sufletul lui patrunse o bucurie pe care nu o simtise niciodata inainte.”

Maria si Iosif erau amandoi constienti de divinitatea Copilului lor, dar nici ei nu au fost uimiti mai putin de faptul ca un om cu totul strain recunoscuse taina pe care ei o pastrau cu atata grija. Simeon L-a caracterizat pe Isus ca fiind lumina neamurilor si slava lui Israel, cuvinte care nu erau altceva decat ecoul mesajului pe care-l primisera pastorii. Nasterea Lui urma sa fie o bucurie pentru toti oamenii. Simeon parea sa-l ignore pe Iosif si i s-a adresat doar Mariei: „Iata, Copilul acesta este randuit spre prabusirea si ridicarea multora in Israel, si sa fie un semn, care va starni impotrivire. Chiar sufletul tau va fi strapuns de o sabie, ca sa se descopere gandurile multor inimi” (Luca 2,34.35). Aceasta este prima aluzie cu privire la Calvar facuta Mariei. Umbra crucii incepea sa se astearna in fata mamei Copilului.

Ana, o profetesa care participa cu credinciosie la serviciile de la templu, atat dimineata, cat si seara, a auzit declaratia lui Simeon. Inima ei a fost atinsa si ea a venit in fata, pentru a-I aduce lauda lui Dumnezeu. „Acesti umili inchinatori nu studiasera profetiile in zadar. Dar aceia care detineau pozitii de conducatori si profeti in Israel, cu toate ca si ei aveau in fata lor pretioasele cuvinte ale profetiei, nu umblau in caile Domnului si ochii lor nu erau deschisi sa vada Lumina vietii”.

devotional.ro

Nascut sub lege – infatisarea inaintea Domnului

iuddavali — Sun, 14 Sep 2008 13:50:48 +0000

„Si cand s-au implinit zilele pentru curatirea lor, dupa Legea lui Moise, Iosif si Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca sa-L infatiseze inaintea Domnului” (Luca 2,22)

La varsta de opt zile, Isus a fost supus circumciziunii, in ascultare de legea legamantului. Nascut „sub lege” (Galateni 4,4,), El trebuia acum sa fie consacrat Domnului ca „intaiul nascut”. Evreii si-l rascumparau pe primul nascut de parte barbateasca, platind un pret de cinci secheli, reprezentand aproximativ plata pentru cinci zile de lucru. Codul Levitic prevedea ca „necuratia” unei mame, dupa nasterea unui copil de parte barbateasca dura 40 de zile, dupa care se putea infatisa la templu pentru a fi „curatita”, iar copilul sa fie „infatisat” inaintea lui Dumnezeu. Daca Iosif si Maria ar fi fost bogati, ei ar fi trebuit sa aduca jertfa un miel. Ei au adus insa doar doua turturele.

Intrand in templu cu jertfa lor umila, imbracati in haine saracacioase de tarani, cei doi si-au prezentat Pruncul inaintea preotului. Preotul L-a luat pe Copil in brate si L-a tinut inaintea altarului, dupa care L-a inapoiat mamei si a intrebat care urma sa fie numele Copilului, pentru a-l trece in registrul intailor nascuti. Cea dintai datorie a lui Iosif, in calitate de tata legal, era aceea de a pune nume Copilului. „Preotul incepu ceremonia lucrarii sale oficiale… Nici prin gand nu i-a trecut, catusi de putin, ca aceasta era Maiestatea Cerului, Imparatul slavei… El nu s-a gandit ca acest Prunc era Cel al carui slava ceruse Moise sa o vada. Dar in bratele preotului se afla Unul mai mare; si cand a inregistrat numele Copilului, el a scris numele Aceluia care era temelia intregului sistem iudaic… Acesta era Silo, datatorul de pace. Era Acela care Se numise in fata lui Moise EU SUNT… Era Acela pe care vazatorii Il proorocisera cu mult inainte. Era Dorinta tuturor natiunilor, Radacina si Vlastarul lui David, Luceafarul stralucitor de dimineata”.

Copilul pentru care parintii plateau acum acest pret de rascumparare avea sa plateasca, la randul Sau, intr-o zi, pretul de rascumparare pentru toti pacatosii. Preotul nu L-a recunoscut atunci pe Mantuitorul lumii. El a vazut in fata lui doar doi galileeni saraci, binecuvantati cu un fiu care sa-i ajute sa-si castige painea zilnica. Chiar cand, fara sa-si dea seama, L-a consacrat pe Fiul lui Dumnezeu pentru Mareata Sa lucrare in favoarea omenirii, evenimentul a trecut aproape neobservat.

devotional.ro

Profetiile despre nasterea Mantuitorului

iuddavali — Sun, 14 Sep 2008 13:47:15 +0000

„Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” (Isaia 9,6)

Adam si Eva au fost cei dintai oameni care au primit fagaduinta unui Mantuitor. „Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul si tu ii vei zdrobi calcaiul.” (Genesa 3,15) Dumnezeu avea sa sfarame puterea lui Satana. Avraam a avut o revelatie a venirii lui Mesia. Isus a spus: ”Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea; a vazut-o si s-a bucurat” (Ioan 8,56). Cand se afla pe patul de moarte, Iacov i-a spus fiului sau Iuda: „Iudo, tu vei primi laudele fratilor tai. Toiagul de domnie nu se va departa din Iuda, nici toiagul de carmuire dintre picioarele lui, pana va veni Silo; si de EL vor asculta popoarele” (Genesa 49,8-10).

Moise a declarat: ”Domnul, Dumnezeul tau, iti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de el!” (Deuteronom 18,15). Cand a fost chemat sa blesteme pe Israel, Balaam a vorbit despre Rascumparator: „Il vad, dar nu acum, Il privesc dar nu de aproape. O stea rasare din Iacov, un toiag de carmuire se ridica din Israel„ (Numeri 24,17). David a prezis venirea lui Hristos ca „lumina diminetii, cand rasare soarele in dimineata fara nori” (2Samuel 23,4). Osea a adaugat ca El se iveste ca zorile diminetii (Osea 6,3). Asa cum zorile alunga intunericul, tot la fel le spune Maleahi, „va rasari Soarele Neprihanirii si tamaduirea va fi sub aripile Lui” (Maleahi 4,2).

Iudeii studiasera profetiile, dar o facusera fara a avea o patrundere spirituala. Acordand atentia minutiozitatii legii, ei fusesera preocupati sa-si construiasca o reputatie a evlaviei si, intr-o mandrei plina de ingamfare, asteptau momentul cand natiunea lor sa rastoarne dominatia romana. Matei a scris evanghelia care ii poarta numele pentru a-i convinge pe acesti evrei ca Omul pe care ei Al crucificasera implinise deja profetiile in viata Lui. Ei nu au reusit sa interpreteze corect acele pasaje profetice care vorbeau despre umilinta si despre moartea lui Mesia, la prima Sa venire, pentru ca alesesera sa-si concentreze atentia doar asupra slavei si maretiei care Il vor sluji la cea de-a doua Sa venire. In orice interpretare a Bibliei facuta in scopul slujirii unor interese egoiste exista un astfel de pericol.

devotional.ro

Vestea Buna a Evangheliei

iuddavali — Sun, 14 Sep 2008 13:45:37 +0000

„Dar ingerul le-a zis, nu va temeti caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul!” (Luca 2,10)

Cerul trimite un inger pe pamant pentru a vedea cine este gata sa-L primeasca pe Isus. Preotii isi continua ritualurile, fariseii fac galagioase demonstratii de pietate in rugaciune, iar regii continua sa stapaneasca peste popor. In scolile religioase ale Palestinei, rabinii continua sa invete aceleasi profetii fara a se gandi deloc la iminenta lor implinire. Ingerul se intoarce dezamagit. „Tot poporul ar fi trebuit sa vegheze si sa astepte pentru a fi printre primii care sa fii salutat pe Rascumparatorul lumii. Iata insa ca, la Betleem, doi calatori obositi, veniti din indepartatele coline ale Nazaretului, strabat strazile inguste catre partea rasariteana a orasului, cautand in zadar un loc de odihna si un adapost pentru noapte. Nici o usa nu se deschide sa-i primeasca.

Un mic numar de oameni vegheau si asteptau venirea lui Mesia. Pastorii, care in timpul sezonului de pasunat, stateau zi si noapte pe camp, se rugau pentru Regele care avea sa fie asezat pe tronul lui David. In Iudea iarna este rece si ploioasa in zonele montane, iar pastorii nu pot locui impreuna cu turmele lor in timpul ploilor lungi si grele. Perioada cea mai potrivita cand acesti oameni simpli si devotati puteau sa se adune sub cerul instelat si sa discute despre venirea asteptatului lor rege era de primavara tarziu si pana toamnmna. Campiile pe care odinioara David pazea turmele tatalui sau aveau sa fie acum martore la cea mai mare veste data vreodata omenirii. Deodata, in tacerea noptii, in vreme ce vorbeau linistiti si priveau spre cerul instelat, valul dintre lumea invizibila si lumea noastra a fost dat la o parte si pastorii au vazut un inger. Adesea se intampla sa nu realizam ca mesajul pe care l-au auzit atunci pastorii este aceeasi veste buna si pentru noi, astazi. El ne vorbeste despre dragostea rascumparatoare a lui Dumnezeu pentru omenirea cazuta. Povestea Evangheliei este Vestea Buna! Si ea este adresata „celor ce-L asteapta”, asigurandu-i ca Hristos se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ci ca sa aduca mantuirea”(Evrei 9,28).

Asemenea pastorilor, toti aceia care Il gasesc pe Hristos impartasesc si altora marea lor bucurie (Luca 2,17).

devotional.ro

Intaiul ei nascut

iuddavali — Sun, 14 Sep 2008 13:44:06 +0000

„Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, La infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2,7)

Fara indoiala ca, pentru o femeie aflata in luna a noua de sarcina, calatoria de la Nazaret la Betleem a fost una foarte dificila. Drumurile Palestinei erau arareori drepte si line, iar terenul era accidentat. Sosind la Betleem, Maria si Iosif nu aveau rude unde sa se poata odihni peste noapte. A lasa sa plece de la usa ta pe cineva din propria semintie, fara ca, mai intai sa-i oferi hrana si adapost, reprezenta o grava incalcare a bunei-cuviinte, dar casele si hanurile din Betleem erau arhipline. Descendentii lui Iuda, Beniamin si Levi impanzisera orasul.

Traditia afirma ca nasterea lui Isus a avut loc intr-o pestera in vecinatatea Betleemului, alti autori mentioneaza ca locul era, de fapt, „o cladire rudimentara in care erau adapostite vitele”. La nastere, copiii evrei erau spalati cu apa, frecati cu sare si infasati in „scutece”… Copilul lui Dumnezeu nu a avut parte nici de o sala de maternitate, nici de un leagan sau de patut si nici de un loc de onoare in casa. Fiul lui Dumnezeu Si-a plecat capul intr-o iesle, plina cu fan pentru boi si pentru magarusi.

Legea romana nu-i pretindea Mariei sa fie prezenta la Betleem. Stiind ca timpul cand urma sa nasca era aproape si constienta ca profetia se referea la Betleem, ca fiind locul de nastere al lui Mesia, probabil ca ea singura a ales sa-l insoteasca pe Iosif. Oricare ar fi fost motivul, Imparatul imparatilor a coborat din curtile ceresti, de la tronul maririi lui Dumnezeu, intr-o cladire saracacioasa, in care isi gaseau vitele adapost, pe un pamant plin de intuneric si de pacat.

„Contempland intruparea Domnului Hristos in natura omeneasca, ramanem inmarmuriti in fata unei taine de nepatruns, pe care mintea omeneasca nu o poate intelege. Cu cat meditam mai mult asupra ei, cu atat mai uimitoare ni se pare. Cat de imens este contrastul dintre divinitatea lui Hristos si pruncul neajutorat din ieslea Betleemului! Cum am putea cuprinde distanta dintre Atotputernicul Dumnezeu si un copilas lipsit de orice ajutor? Privind la Hristos in trup de omn, privim la Dumnezeu si vedem in El stralucirea slavei Sale, in chipul sau divin.”

devotional.ro

Intaiul ei nascut

iuddavali — Sun, 14 Sep 2008 13:44:06 +0000

„Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut, La infasat in scutece si L-a culcat intr-o iesle, pentru ca in casa de poposire nu era loc pentru ei.” (Luca 2,7)

devotional.ro